SIMPLU COLIND

SIMPLITATE

imagine: http://rippleeffects.files.wordpress.com/2008/12/rembrandts-adoration-of-the-shepherds.jpg

Acum 2000 de ani pe dealurile Betleemului steaua care strălucea atât de puternic a devenit dintr-o dată corul de îngeri umplând Pământul cu slava sa. Așa au ales slujitorii, cu măreție, putere și cu slavă să anunțe venirea pe lume a regelui care tocmai se născuse….cu umilință într-un staul.
Nu s-a găsit un loc pentru El, nu s-au găsit așternuturi mai bune, nu s-au găsit inimi calde care să-L primească, dar Tatăl a purtat de grijă Unicului Său Fiu.
Cei care slălășluiau pe dealurile Betleemului, oameni simpli obișnuiți cu gingășia mielului nou născut coboară să își aducă recunoștința și închinarea lor înaintea mielului care tocmai se născuse.
Înțelepciunea și bogăția nu au uitat nici ele să se plece înaintea maiestății Sale ce luase acum înfățișarea unui prunc. Magii cu barbă albă nu s-au sfiit să îngenuncheze înaintea Celui care era culcat într-o iesle și care nu putea înțelege nimic din înțelepciunea și bogăția acestei lumi. Era atât de gol, atât de neajutorat și nedeosebit cu nimic față de alții, poate doar locul de născare îl făcea mai special, și totuși acei cărturari ai vremii au văzut în El ceva care i-a făcut să- și plece genunchiul în adorare înaintea Lui.
Privesc simplitatea îngemănată cu bogăția, simplitatea îngemănată cu înțelepciunea toate venind să își aducă închinarea înaintea aceluia care, așa cum puțini puteau să vadă era TOTUL.
A lipsit însă orgoliul, acela, nu și-a renegat renumele. Auzind că un nou rege s-a născut, Irod dă poruncă să fie ucis. Nu exista și nu trebuia să existe un alt rege ca el, gândea marele rege (uitând că el nu este de fapt decât slujitorul cezarului de la Roma).
Azi după două mi de ani poposesc și eu înaintea staulului, nu pot să mă simt altfel decât acei simpli păstori sau măreți magi, am și eu deopotrivă cu ei aceeași reacție de respect și umilință… pentru că în fața Lui TOATE pălesc.