Încă o zi pierdută de pe urma căreia nu mă aleg cu nimic, am să mă întorc din nou acasă cu mâna goală, nici astăzi nu am reușit să muncesc. De fapt nici nu am avut când, ieșisem dis de dimineață, eh… nu chiar așa de dimineață, m-am trezit mai târziu pentru că azi noapte am socializat mai mult, de fapt cam așa fac de obicei. De când romanii ăștia au instalat torțe în cetate și e lumină tot timpul, nu mai poți deosebi ziua de noapte, iar plus de asta, noile tehnologi rețele care conectează toate casele ,cu ajutorul cărora poți vorbi chiar și la Roma, ca să nu mai zic de Ierusalim, sincer să fiu m-au cam vrăjit. Și cum vă spuneam înainte să ajung în piață m-am întâlnit cu un amic, nu asta ar fi fost problema, însă ne-am cam întins la vorbă. Mai apoi mi s-au părut așa de interesante noile reduceri ce erau afișate cu scris mare la intrarea magazinelor și… deși nu aveam nevoie de nimic nu am rezistat ispitei de a vedea care mai sunt noutățile în domeniu, și uite așa tot minunându-mă mi-am dat seama că-mi venise foame, ce să fac? trebuia să mănânc, ora asta are prioritate, iar mai apoi e timpul de relaxare care își cere și el drepturile. Uite așa s-a făcut ceasul deja patru, iar acum trebuie să mă îndrept spre casă.
Am să o iau prin piață.
Oare ce o mai fi și asta?, un om caută muncitori acum în ultimul ceas, ce neisprăvit! azi dimineață ce o fi făcut, atunci nu a putut să angajeze lucrători?… parcă mai are nevoie de cineva, ia să mă apropii.
M-a chemat și pe mine, cică să lucrez în via lui… hmm ce surpriză, deja sunt mulți lucrători aici și via este așa de mare. Se pare că unii deja sunt obosiți, spun că au venit de azi de dimineață, (deci stăpânul nu este chiar așa cum credeam eu), trebuie să fi muncit mult, se vede pe fețele lor.
Ce repede a trecut ora asta, gata cu munca pe ziua de azi, am să mă duc și eu cu câțiva bănuți acasă, nu e un denar, dar totuși e ceva.
Ce? Cum adică să primesc un denar, hmm ce stăpân ciudat… da mai bine nu zic nimic să nu se răzgândească.
E târziu deja, stau întins în pat și mă gândesc la ziua de astăzi. Cât noroc am putut să am, unii ca mine ziceau că ”ni s-a făcut har” ce o mai fi și ăsta?
Via nu s-a terminat încă de cules. Stăpânul are să iasă și mâine în piață să angajeze lucrători, dacă am să fiu acolo dis de dimineață cred că mă va lua și pe mine.
Mă tot gândesc la un lucru însă… oare să merg la prima oră sau să merg tot așa ca astăzi, în ceasul al unsprezecelea…?
Voi ce mă sfătuiți?
Text de referință: Matei 20:1-16.
