COMPLEXUL UNIVERS

imagini: http://www.descopera.ro/galerie/3184962-cat-de-mici-suntem-in-univers#

Am privit astăzi un documentar predică despre Univers și creația lui Dumnezeu, am auzit cuvinte și am văzut imagini care mi-au reamintit și mi-au adus un plus de informație despre dimensiunile și distanțele ce despart corpurile care se găsesc în Univers. Păstrând proporțiile Pământul nu este decât o minge de golf așezată la baza muntelui Himalaya pe lângă cea mai mare stea descoperită până acum din Univers.(Puteți afla singuri dimensiunile Pământ – Soare – Arcturus – Betelgeuse - Antares – Canis Majoris cât și distanța de 2,5 milioane ani lumină până la cea mai apropiată galaxie Andromeda)
”Păcatul are darul de a-l face pe Dumnezeu mic în ochii noștri și de a ne supradimensiona prin egoism imaginea noastră” este una dintre ideile care m-au făcut să mă gândesc puțin la Dumnezeu și la cum mă raportez eu față de El. Am reușit să îl reducem pe Dumnezeu așa de mult în ochii noștri, ne-am creat o imagine preluată din diverse surse, însă odată cu aceasta în loc să Îl apropiem de noi L-am îndepărtat și mai mult părându-ne atât de străină expresia: ”Dumnezeu te iubește la nebunie”
E Sabat astăzi, cu ce fel de Dumnezeu te-ai întâlnit sau ai să te întâlnești?

SIMPLA RUGA

NOAPTEA ÎNSTELATĂ

imagine: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/66/VanGogh-starry_night_ballance1.jpg

La spitalul din Arles (1890), după ce s-a restabilit întrucâtva, Vincent a pictat tabloul ”Noaptea înstelată”, ce reprezenta o imagine a cerului cu stele în viziunea artistului ( o noapte înstelată, cu aștri care se învolburează amețitor, împletindu-și și despletindu-și volutele asupra câmpiei adormite, incendiind bolta cu văpaia nu se știe cărui cataclism apocaliptic…). Trebuie să reținem două aspecte: Vincent își slăbise vederea într-o foarte mare măsură (fapt menționat de el în repetate rânduri în scrisorile către Theo) și nici nu își revenise complet în fire. Recent (1985), doi tineri cercetători, analizând tabloul cu ajutorul calculatorului, au constatat cu stupoare nu numai că Vincent redase cu o exactitate uimitoare cerul cu poziția stelelor, dar pictase și stele care nu se vedeau cu ochiul liber, exact la locul lor și în acea perioadă a anului!
Paul Ștefănescu, Istoria văzută din cabinetul medical.
(sfârștit)

PORTRETUL ADELINEI RAVOUX

imagine: http://en.wikipedia.org/wiki/File:Vincent_Willem_van_Gogh_085.jpg

Vara lui 1890, Anvers. Vincent face portretul celei mai mari dintre fetele familiei Ravaux, Adeline (în mansarda casei locuia pictorul într-o cămăruță modestă). Tânăra este puțin înspăimântată de pictura lui Vincent, de altminteri nici nu socotește că tabloul i-ar semăna. ”Abia cu mult mai târziu – a declarat Adeline Ravoux lui Maximilien Gauthier, mi-am dat seama… că știuse să ghicească în fata ce eram pe atunci, femeia ce urmam să devin”…
Paul Ștefănescu, Istoria văzută din cabinetul medical.
(va urma)

PORTRETUL DOCTORULUI REY

imagine: http://www.artsheaven.com/van-gogh-portrait-of-doctor-felix-rey.html

Doctorul Felix Rey (născut la Arles, la 24 iunie 1865) era intern în anul 1888 când Vincent a fost adus pradă unei puternice crize de nebunie, după ce își tăiase urechea. Rey simte pentru el o mare simpatie și urmărește cu atenție progresul vindecării lui (tratamentul consta în fond în izolare și doze mari de bromură). Vincent se oferă să îi facă portretul în semn de recunoștință pentru îngrijirea și bunăvoința sa, iar Rey acceptă din simplă amabilitate.
La începutul lui ianuarie 1889 Vincent părăsește spitalul și revine apoi în fiecare dimineață ca să i se panseze urechea. Așa cum i-a promis lui Rey, într-o bună zi sosește cu o pânză și vopsele și-i face acestuia portretul, pe care internul îl primește prefăcându-se încântat, deși tabloul nu are de fel darul să îi fie pe plac. Culorile tari, reflexele verzi, roșii pe frunte, barbă sau păr îl nedumeresc de-a binelea. E opera unui nebun! își spune Rey.
Ce tărăboi fac cei de acasă (locuiește cu părinții) când aduce pictura lui Van Gogh. Tabloul este întâmpinat cu batjocuri, părinții sunt scandalizați de modul arbitrar în care Vincent a tratat chipul fiului lor. Să dispară imediat… porcăria asta!
Pânza a fost aruncată în pod. Rey a murit în 1932 iar pânza, după multe peripeții, se găsește azi la muzeul de artă modernă din Moscova. Dar fapt surprinzător: cu cât doctorul Rey îmbătrânea cu atât semăna mai mult cu portretul făcut de Vincent!
Paul Ștefănescu, Istoria văzută din cabinetul medical.
(va urma)

IN ATELIERUL PICTORULUI

imagine: de la autor


Am început de ceva vreme, pe ici pe acolo să cochetez cu una dintre cele 7 arte care până mai deunăzi mă făcea să trec în afara discuțiilor ori de câte ori asistam la persoane care își expuneau părerile în privința ei. Așa că tangențial am luat contact cu această lume a picturii căci despre ea este vorba. Iar pentru că niciodată nu ai să ști pe unde te poartă viața am avut ocazia acum 2 luni, după ce în prealabil rămăsesem uimit în fața ”Școli din Atena” și a ”Judecății de Apoi”, să mă minunez prin ”Poiană” (El Prado) înaintea operelor lui Goya, Velasquez, Tizian, Botticelli, El Greco și alții. De la El Prado însă, m-am trezit pe nesimțite însă în ”atelierul pictorului”.
Am văzut și eu astfel, pentru prima dată acea amestecătură indefinită de culori care pe paletă,dispuse într-o ordine haotică îți dau impresia că asiști la nașterea unui mare nimic, dar care atinse și modelate de mâna maestrului reușesc să îți bucure privirea și să îți tulbure mintea.
Am învățat printre altele că pentru a picta un tablou e necesar să ai de la început viziunea finală a acestuia, să îl vezi terminat atunci când stai înaintea pânzei albe. Am descoperit că una din trăirile cu care m-am confruntat ultimele luni se numește ”Mitul lui Ulise” și că poate fi exprimat atât de bine printr-o pictură. Am aflat că, deși eu văd șerpi ca pe oricare altă creatură obișnuită, ba chiar cu o anumită tentă de sensibilitate, pentru unii aceștia reprezintă o teamă așa cum furnicile reprezentau o teamă exploatată pentru Salvador Dali. Am văzut cum poți exprima prin pictură răsturnarea valorilor și efectul pe care îl poate avea slăvirea banului în defavoarea dragostei și implicațiile pe care acest lucru le are asupra individului. Am văzut exprimat pe pânză cum tânjim după libertate și viața reală dar rămânem însă robii viciului și al lumii imaginare oferită de televizor.
Mai presus de toate, mi s-a confirmat acea lume în care trăiește artistul. Retras, fără a deranja pe nimeni, adeseori în singurătatea naturii, alege atât de discret să își spună și să exprime într-un mod plastic viziunea lui atât de diferită despre lume și viață, acest ”world wiew” pe care îl avem cu toții. Pare de neînțeles și atât de interpretabil, este singur și trăiește într-o altă lume atât de diferit de ”la gente” (mulțime) așa cum bine a zis Eminescu. El devine însă nemuritor prin opera sa.
Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor și rece
Vă invit acum să aruncați o privire asupra acelora pe care eu am avut privilegiul să le privesc, să le ating, să le miros și să le simt.
http://constantinpopaart.wordpress.com/

ET TU BRUTE?

imagine: http://people.brandeis.edu/~jhale/Art/Courbet/Courbet_bonjour_msr_Courbet.jpg


JUSTIFICARE

Printre cele câteva noi hotărâri ale lui 2010, m-am decis, mai mult la insistența unor prieteni să mă fac și eu cunoscut printr-un simplu blog pe internet, să vadă și să știe lumea că un am murit încă (așa cum declarase ceva mai devreme internetul,, http://anunturi.gds.ro/categorie/necrolog/parent_13/2008-09-22.htm,,).
Așa că din această lună declar oficial, începerea activității mele în marea lume a internauților bloggeri. Nu cred neapărat că am ceva de spus lumii, cred îsă că pot spune câteva lucruri plăcute, interesante uneori, prietenilor, neprietenilor cât și necunoscuților.
Cred că viața este alcătuită din clipe, nu putem face viața să fie mai frumoasă însă putem face altora clipe plăcute, clipe care odată trecute poate că vor fi uitate pentru totdeauna însă vom ști că au fost trăite într-un mod plăcut. Mai cred de asemenea că este fără de valoare cunoștința acumulată și neîmpărtășită, așa că acele lucruri care îmi vor fi făcut mie clipele mai plăcute voi alege să le împărtășesc aici, dorindu-mi ca și în dreptul vostru să fie la fel.
Voi încerca ca, exceptând rubrica MISCELLANEOUS ceea ce voi publica să fie cuvinte rânduite într-o manieră proprie în care se vor regăsi lucruri care mi-au plăcut, m-au impresionat sau pur și simplu pe care vreau să le împărtășesc.