THE PRODIGAL SON IS COMING HOME

CUVINTE SĂPATE ÎN PIATRĂ ȘI ZGÂRIATE PE NISIP

Atunci când a găsit de cuviință să descopere lumii ce înseamnă păcatul, Dumnezeu a scris de pe înălțimea Sinaiului, din mijlocul fulgerelor și al tunetelor, săpând odată pentru totdeauna cu degetul său pe piatra dură, legea morală a celor 10 porunci.

Atunci când a trebuit însă ca să-l condamne pe păcătos, a coborât din înălțimea cerului ca Fiu al lui Dumnezeu, a ales să își plece genunchiul în nisip și cu același deget cu care odată gravase piatra, scrijelește acum nisipul pentru a arăta păcatul oamenilor și sentința pe care o meritau, scriere efemeră ce durează doar până la prima adiere a vântului.

SPECTACOL CELEST

Atunci când noaptea coboară aduce odată cu întunericul și un spectacol uimitor, pe lângă care noi trecem însă de cele mai multe ori fără a lua seama. Suntem atât de mult înconjurați astăzi de lumina artificială încât cea naturală și-a ascuns frumusețea, sau mai bine zis noi i-am acoperit-o.
Îmi aduc aminte de spectacolul pe care mi-l oferă cerul acasă, la mine la țară, acolo unde cocoțat în vârful dealului, întins pe spate și nederanjat de nimeni pot admira acest specacol gratuit.
Îmi e dor de acea reprezentație celestă.

REFLECȚIE

Privesc pe fereastră pricipala operă de artă a orașului și îmi aduc aminte de cuvintele lui Cioran care se întreba: ”Oare ce fior sfânt trebuia să fi simțit cetățenii occidentali ai evului mediu trăind în fiecare clipă cu conștiența prezenței locașului lui Dumnezeu, pe care îl puteau vedea oricând și din orice colț al cetății?”.

Astăzi am evoluat, ne deplasăm cu mașini și trecem în viteză pe lângă astfel de locuri care au devenit lucuri obișnuite sau cel mult obiective turistice pentru alții. Faptul că am evoluat nu ne-a făcut nici mai spirituali și nici mai înclinați de a privi spre interior. Ne-a făcut numai să fim mai rapizi.

ADMIRÂND DETALII

DACĂ AI CREDINȚĂ E DE AJUNS???

VIAJE A LOS CALLES DE SALAMANCA

Înarmat cu ceva documente, m-am decis să dau un paseo prin cetate.

Iată cu ce m-am delectat...

(click pentru mărire)

SIMPLY AMAZING

VEȘNICIE... e singurul concept pe care îl putem înțelege atunci când ne raportăm la dimensiunea spațiu și timp din Univers.
A.I

IMPRESIE DE IARNĂ – REACȚIE

19 ianuarie 2010 - România.

Încă ninge. De o zi şi o noapte în continuu. Dimineață când am ieşit afară din bloc… surpriză: stratul de zăpadă măsura 40-50 cm!!! şi o potecă pe care se merge în şir indian!!!

Ce minune!!! Nu am mai văzut aşa ceva! Dar şi mai uimitor!

Pe celălalt trotuar nu era deloc zăpadă. De ce oare? Misterul a fost rezolvat de câinii comunitari tolăniți pe el: cei de la TERMA -SERV au pierderi mari de căldură pe ţevile care traversează oraşul!!!

Nu e cazul să menţionez cum arătau străzile...căci pe sub ele nu trec țevile de la TEERMA-SERV!!!

(primită de undeva din România- autor anonim.)

SIMPLĂ MULȚUMIRE

Pentru toți care ați găsit cu cale să îmi ziceți o urătură astăzi în vre-un fel sau altul vă mulțumesc și vă declar următoarele:

Când zilele s-au adunat,
Un an întreg numerotat.
Și azi, când timpul s-a împlinit
De mine voi v-ați amintit.

Prin ce-ați făcut și mi-ați urat,
Mi-ați amintit și reînvățat,
Că prietenia –i o comoară
Și că nicicând nu o să piară.

De ne-am certat sau supărat
Stați liniștiți eu v-am iertat.
Azi pentru toate mulțumesc
Și vreau să știți că vă iubesc.
A.I

SIMPLE TEXT

Ridică-te, căci este responsabilitatea ta, iar noi vom fi alături de tine! Fi tare și lucrează!
BIBLIA. EZRA 10: 4.

SIMPLE PICTURE

imagine: Nasa*s picture of the day.

PARABOLĂ

Încă o zi pierdută de pe urma căreia nu mă aleg cu nimic, am să mă întorc din nou acasă cu mâna goală, nici astăzi nu am reușit să muncesc. De fapt nici nu am avut când, ieșisem dis de dimineață, eh… nu chiar așa de dimineață, m-am trezit mai târziu pentru că azi noapte am socializat mai mult, de fapt cam așa fac de obicei. De când romanii ăștia au instalat torțe în cetate și e lumină tot timpul, nu mai poți deosebi ziua de noapte, iar plus de asta, noile tehnologi rețele care conectează toate casele ,cu ajutorul cărora poți vorbi chiar și la Roma, ca să nu mai zic de Ierusalim, sincer să fiu m-au cam vrăjit. Și cum vă spuneam înainte să ajung în piață m-am întâlnit cu un amic, nu asta ar fi fost problema, însă ne-am cam întins la vorbă. Mai apoi mi s-au părut așa de interesante noile reduceri ce erau afișate cu scris mare la intrarea magazinelor și… deși nu aveam nevoie de nimic nu am rezistat ispitei de a vedea care mai sunt noutățile în domeniu, și uite așa tot minunându-mă mi-am dat seama că-mi venise foame, ce să fac? trebuia să mănânc, ora asta are prioritate, iar mai apoi e timpul de relaxare care își cere și el drepturile. Uite așa s-a făcut ceasul deja patru, iar acum trebuie să mă îndrept spre casă.
Am să o iau prin piață.
Oare ce o mai fi și asta?, un om caută muncitori acum în ultimul ceas, ce neisprăvit! azi dimineață ce o fi făcut, atunci nu a putut să angajeze lucrători?… parcă mai are nevoie de cineva, ia să mă apropii.
M-a chemat și pe mine, cică să lucrez în via lui… hmm ce surpriză, deja sunt mulți lucrători aici și via este așa de mare. Se pare că unii deja sunt obosiți, spun că au venit de azi de dimineață, (deci stăpânul nu este chiar așa cum credeam eu), trebuie să fi muncit mult, se vede pe fețele lor.
Ce repede a trecut ora asta, gata cu munca pe ziua de azi, am să mă duc și eu cu câțiva bănuți acasă, nu e un denar, dar totuși e ceva.
Ce? Cum adică să primesc un denar, hmm ce stăpân ciudat… da mai bine nu zic nimic să nu se răzgândească.
E târziu deja, stau întins în pat și mă gândesc la ziua de astăzi. Cât noroc am putut să am, unii ca mine ziceau că ”ni s-a făcut har” ce o mai fi și ăsta?
Via nu s-a terminat încă de cules. Stăpânul are să iasă și mâine în piață să angajeze lucrători, dacă am să fiu acolo dis de dimineață cred că mă va lua și pe mine.
Mă tot gândesc la un lucru însă… oare să merg la prima oră sau să merg tot așa ca astăzi,  în ceasul al unsprezecelea…?
Voi ce mă sfătuiți?

Text de referință: Matei 20:1-16.

PENTRU VREME DE IARNĂ

Deoarece am observat câteva persoane interesate de nivelul evolutiv al tradiționalei cușme, vă invit să vizionați recomandarea pentru sezonul rece.


Sau poate preferați varianta VISOR BUFF, iar ca să nu fiu acuzat de misoginism vă invit să urmăriți și varianta feminină..., puteți afla mai multe pe siteul:
http://www.buffwear.co.uk/

ISTORIA, LECȚII DE VIAȚĂ SAU... UITARE?

imagine: schimbarea gărzii la Spandau.

În anul 1953 tocmai sosise la închisoarea de la Spandau o trupă nouă de tineri soldați englezi, pentru a prelua serviciul de pază. Ofițerul de serviciu i-a întrebat: ”Știți pe cine trebuie să păziți aici?” N-a răspuns nimeni.
Ofițerul a scris numele deținuților cu litere de tipar pe o tablă. A arătat apoi spre primul nume – Rudolf Hess - și a întrebat din nou: ”Știe cineva dintre dv. Cine este acest om?” Nici un răspuns. Într-un târziu se ridică o mână:
”Un speculant ,domnule?”
Joe J. Heydecker& Johannes Leeb, Procesul de la Nurnberg.
(va urma, poate…)

DE LA CUȘMĂ LA BUFF

EVOLUȚIE SAU......



Ceea ce purtăm pe cap este: Tradiție, Modă sau Utilitate?

IMPRESIE DE IARNĂ

A nins ieri mai toată după – amiaza în cetatea Salamantină, așa că pe seară atunci când mi-am permis un” descanso” (pauză) m-am putut bucura de acel sunet pe care îl face zăpada proaspătă sub tălpi.
Când am ieșit din bloc dis de dimineață pentru a merge la școală, am rămas surprins de faptul că zăpada era absentă pe trotuar deși în jur măsura un strat de 3 cm. Autoritățile Salamantine găsiseră cu cale să dezăpezească trotuarele ca nu cumva cetățenii să aibă de suferit.
Am rămas surprins, pentru că la noi în România, niciodată nu mi – am pus problema ca autoritățile să dezăpezească trotuarele, întotdeauna pe trotuar era o potecă prin zăpadă pe unde mergea toată lumea.
E seară acum, privesc pe fereastră și zăpadă nu mai e deloc (aici zăpada se topește într-o zi, iar acest lucru este bine știut), sunt încă mirat cum însă cei 3 cm de zăpadă (măsurați, nu aproximați) de pe trotuar au fost dați la o parte pentru a nu incomoda bunul mers al cetății în cursul unei singure zile.
Știu și eu acum, că în altă parte se poate. (nu este cazul să menționez cum arătau străzile).
Salamanca 11.01.2010.

DESPRE LITERE

Daca scrii, scrie ceea ce simți, dacă nu simți, atunci crede ceea ce scrii, niciodată însă nu scrie ceea ce nu crezi. A.I

HE WILL CARRY YOU

COMPLEXUL UNIVERS

imagini: http://www.descopera.ro/galerie/3184962-cat-de-mici-suntem-in-univers#

Am privit astăzi un documentar predică despre Univers și creația lui Dumnezeu, am auzit cuvinte și am văzut imagini care mi-au reamintit și mi-au adus un plus de informație despre dimensiunile și distanțele ce despart corpurile care se găsesc în Univers. Păstrând proporțiile Pământul nu este decât o minge de golf așezată la baza muntelui Himalaya pe lângă cea mai mare stea descoperită până acum din Univers.(Puteți afla singuri dimensiunile Pământ – Soare – Arcturus – Betelgeuse - Antares – Canis Majoris cât și distanța de 2,5 milioane ani lumină până la cea mai apropiată galaxie Andromeda)
”Păcatul are darul de a-l face pe Dumnezeu mic în ochii noștri și de a ne supradimensiona prin egoism imaginea noastră” este una dintre ideile care m-au făcut să mă gândesc puțin la Dumnezeu și la cum mă raportez eu față de El. Am reușit să îl reducem pe Dumnezeu așa de mult în ochii noștri, ne-am creat o imagine preluată din diverse surse, însă odată cu aceasta în loc să Îl apropiem de noi L-am îndepărtat și mai mult părându-ne atât de străină expresia: ”Dumnezeu te iubește la nebunie”
E Sabat astăzi, cu ce fel de Dumnezeu te-ai întâlnit sau ai să te întâlnești?

SIMPLA RUGA

NOAPTEA ÎNSTELATĂ

imagine: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/66/VanGogh-starry_night_ballance1.jpg

La spitalul din Arles (1890), după ce s-a restabilit întrucâtva, Vincent a pictat tabloul ”Noaptea înstelată”, ce reprezenta o imagine a cerului cu stele în viziunea artistului ( o noapte înstelată, cu aștri care se învolburează amețitor, împletindu-și și despletindu-și volutele asupra câmpiei adormite, incendiind bolta cu văpaia nu se știe cărui cataclism apocaliptic…). Trebuie să reținem două aspecte: Vincent își slăbise vederea într-o foarte mare măsură (fapt menționat de el în repetate rânduri în scrisorile către Theo) și nici nu își revenise complet în fire. Recent (1985), doi tineri cercetători, analizând tabloul cu ajutorul calculatorului, au constatat cu stupoare nu numai că Vincent redase cu o exactitate uimitoare cerul cu poziția stelelor, dar pictase și stele care nu se vedeau cu ochiul liber, exact la locul lor și în acea perioadă a anului!
Paul Ștefănescu, Istoria văzută din cabinetul medical.
(sfârștit)

PORTRETUL ADELINEI RAVOUX

imagine: http://en.wikipedia.org/wiki/File:Vincent_Willem_van_Gogh_085.jpg

Vara lui 1890, Anvers. Vincent face portretul celei mai mari dintre fetele familiei Ravaux, Adeline (în mansarda casei locuia pictorul într-o cămăruță modestă). Tânăra este puțin înspăimântată de pictura lui Vincent, de altminteri nici nu socotește că tabloul i-ar semăna. ”Abia cu mult mai târziu – a declarat Adeline Ravoux lui Maximilien Gauthier, mi-am dat seama… că știuse să ghicească în fata ce eram pe atunci, femeia ce urmam să devin”…
Paul Ștefănescu, Istoria văzută din cabinetul medical.
(va urma)

PORTRETUL DOCTORULUI REY

imagine: http://www.artsheaven.com/van-gogh-portrait-of-doctor-felix-rey.html

Doctorul Felix Rey (născut la Arles, la 24 iunie 1865) era intern în anul 1888 când Vincent a fost adus pradă unei puternice crize de nebunie, după ce își tăiase urechea. Rey simte pentru el o mare simpatie și urmărește cu atenție progresul vindecării lui (tratamentul consta în fond în izolare și doze mari de bromură). Vincent se oferă să îi facă portretul în semn de recunoștință pentru îngrijirea și bunăvoința sa, iar Rey acceptă din simplă amabilitate.
La începutul lui ianuarie 1889 Vincent părăsește spitalul și revine apoi în fiecare dimineață ca să i se panseze urechea. Așa cum i-a promis lui Rey, într-o bună zi sosește cu o pânză și vopsele și-i face acestuia portretul, pe care internul îl primește prefăcându-se încântat, deși tabloul nu are de fel darul să îi fie pe plac. Culorile tari, reflexele verzi, roșii pe frunte, barbă sau păr îl nedumeresc de-a binelea. E opera unui nebun! își spune Rey.
Ce tărăboi fac cei de acasă (locuiește cu părinții) când aduce pictura lui Van Gogh. Tabloul este întâmpinat cu batjocuri, părinții sunt scandalizați de modul arbitrar în care Vincent a tratat chipul fiului lor. Să dispară imediat… porcăria asta!
Pânza a fost aruncată în pod. Rey a murit în 1932 iar pânza, după multe peripeții, se găsește azi la muzeul de artă modernă din Moscova. Dar fapt surprinzător: cu cât doctorul Rey îmbătrânea cu atât semăna mai mult cu portretul făcut de Vincent!
Paul Ștefănescu, Istoria văzută din cabinetul medical.
(va urma)

IN ATELIERUL PICTORULUI

imagine: de la autor


Am început de ceva vreme, pe ici pe acolo să cochetez cu una dintre cele 7 arte care până mai deunăzi mă făcea să trec în afara discuțiilor ori de câte ori asistam la persoane care își expuneau părerile în privința ei. Așa că tangențial am luat contact cu această lume a picturii căci despre ea este vorba. Iar pentru că niciodată nu ai să ști pe unde te poartă viața am avut ocazia acum 2 luni, după ce în prealabil rămăsesem uimit în fața ”Școli din Atena” și a ”Judecății de Apoi”, să mă minunez prin ”Poiană” (El Prado) înaintea operelor lui Goya, Velasquez, Tizian, Botticelli, El Greco și alții. De la El Prado însă, m-am trezit pe nesimțite însă în ”atelierul pictorului”.
Am văzut și eu astfel, pentru prima dată acea amestecătură indefinită de culori care pe paletă,dispuse într-o ordine haotică îți dau impresia că asiști la nașterea unui mare nimic, dar care atinse și modelate de mâna maestrului reușesc să îți bucure privirea și să îți tulbure mintea.
Am învățat printre altele că pentru a picta un tablou e necesar să ai de la început viziunea finală a acestuia, să îl vezi terminat atunci când stai înaintea pânzei albe. Am descoperit că una din trăirile cu care m-am confruntat ultimele luni se numește ”Mitul lui Ulise” și că poate fi exprimat atât de bine printr-o pictură. Am aflat că, deși eu văd șerpi ca pe oricare altă creatură obișnuită, ba chiar cu o anumită tentă de sensibilitate, pentru unii aceștia reprezintă o teamă așa cum furnicile reprezentau o teamă exploatată pentru Salvador Dali. Am văzut cum poți exprima prin pictură răsturnarea valorilor și efectul pe care îl poate avea slăvirea banului în defavoarea dragostei și implicațiile pe care acest lucru le are asupra individului. Am văzut exprimat pe pânză cum tânjim după libertate și viața reală dar rămânem însă robii viciului și al lumii imaginare oferită de televizor.
Mai presus de toate, mi s-a confirmat acea lume în care trăiește artistul. Retras, fără a deranja pe nimeni, adeseori în singurătatea naturii, alege atât de discret să își spună și să exprime într-un mod plastic viziunea lui atât de diferită despre lume și viață, acest ”world wiew” pe care îl avem cu toții. Pare de neînțeles și atât de interpretabil, este singur și trăiește într-o altă lume atât de diferit de ”la gente” (mulțime) așa cum bine a zis Eminescu. El devine însă nemuritor prin opera sa.
Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor și rece
Vă invit acum să aruncați o privire asupra acelora pe care eu am avut privilegiul să le privesc, să le ating, să le miros și să le simt.
http://constantinpopaart.wordpress.com/

ET TU BRUTE?

imagine: http://people.brandeis.edu/~jhale/Art/Courbet/Courbet_bonjour_msr_Courbet.jpg


JUSTIFICARE

Printre cele câteva noi hotărâri ale lui 2010, m-am decis, mai mult la insistența unor prieteni să mă fac și eu cunoscut printr-un simplu blog pe internet, să vadă și să știe lumea că un am murit încă (așa cum declarase ceva mai devreme internetul,, http://anunturi.gds.ro/categorie/necrolog/parent_13/2008-09-22.htm,,).
Așa că din această lună declar oficial, începerea activității mele în marea lume a internauților bloggeri. Nu cred neapărat că am ceva de spus lumii, cred îsă că pot spune câteva lucruri plăcute, interesante uneori, prietenilor, neprietenilor cât și necunoscuților.
Cred că viața este alcătuită din clipe, nu putem face viața să fie mai frumoasă însă putem face altora clipe plăcute, clipe care odată trecute poate că vor fi uitate pentru totdeauna însă vom ști că au fost trăite într-un mod plăcut. Mai cred de asemenea că este fără de valoare cunoștința acumulată și neîmpărtășită, așa că acele lucruri care îmi vor fi făcut mie clipele mai plăcute voi alege să le împărtășesc aici, dorindu-mi ca și în dreptul vostru să fie la fel.
Voi încerca ca, exceptând rubrica MISCELLANEOUS ceea ce voi publica să fie cuvinte rânduite într-o manieră proprie în care se vor regăsi lucruri care mi-au plăcut, m-au impresionat sau pur și simplu pe care vreau să le împărtășesc.